Despre rasele de caini

Naivitatea şi dreapta judecată privind rasele de caini avură darul să-i înveselească pe Barbă-Cot şi pe Dodoacă, îi readuseră la realitate, la
împrejurările destul de plăcute şi de îmbietoare în care se găseau.
Îmbucară câte ceva de pe masă, mai gustară din ceai, Barbă-Cot se
ridică şi îndesă un braţ de lemne pe foc. Şi, numaidecât, flăcările
se înălţară, linseră vatra şi pereţii afumaţi ai cuptorului, sporiră
lumina din încăpere, îl învăluiră pe Barbă-Cot în reflexele lor
roşietice.
— S-a lăsat gerul, zise acesta, zgribulindu-se. Trebuie să avem
grijă de foc şi să ne cuibărim bine până la ziuă. Iar mâine, om
vedea. Cred că Labă-de-Fier are dreptate. Omul nu trebuie să se
lase pradă tristeţii.
— Îţi închipui că n-am încercat? ripostă Dodoacă. Dar e foarte
greu să-i stai împotrivă. Mai ales când necazurile se ţin lanţ. Tot
nădăjduieşti, tot nădăjduieşti, dar timpul trece şi soarta ta rămâne
aceeaşi.
— Dar acum nu mai e aceeaşi, interveni Labă-de-Fier. Acum
nu mai eşti singur. Acum suntem şi noi cu tine, ne jigneşti dacă vei
continua să fii trist…
Atâta bună-credinţă îl înduioşă pe Dodoacă. Simţea cum
căldura focului şi a ceaiului îl pătrund până la ultima fibră, cum
sângele îi aleargă puternic prin trup, din creştet la călcâie. O
bucurie nouă, o seninătate încă tulburată îi învăluiau inima.
— Ai dreptate, zise el. Nu mai sunt singur. Şi nici trist pe dea-
ntregul nu mai sunt. Dar până acum câteva ceasuri eram. Şi aşa
ceva se uită greu.
Afară se pornise pesemne vântul, fiindcă încăperea se umplu
dintr-o dată de fum. Fumul nu mai putea ieşi pe horn, năvălea
înapoi peste vatră, în odaie, înecându-i. Labă-de-Fier se repezi şi
deschise uşa. O undă de aer rece se năpusti în colibă, smulse fumul
25
şi-l zvârli afară, aţâţă cărbunii, învioră privirea celor trei pitici,
care începuseră să picotească.
— Închide uşa, spuse Barbă-Cot. Se răceşte prea tare. Apoi se
întoarse spre Dodoacă: De fapt, cum a fost? N-ai putea să ne
istoriseşti ce s-a întâmplat? Care e povestea ta?
Dodoacă îşi plimbă gânditor palma peste frunte:
— Păi am şi început să v-o spun, zise el. Nu-mi rămâne decât
să continui. Aşa, din fir a păr, ca să înţelegeţi mai bine cine sunt,
de unde vin şi să-mi desluşiţi, poate, unde voi ajunge… Ce noapte
ciudată! exclamă el E o noapte de-a dreptul miraculoasă. Mă uit la
voi şi nu-mi vine să cred că sunteţi aici. Şi că eu sunt pe cale să vă
istorisesc ce mi s-a întâmplat, ca şi cum o întâmplare se lasă
istorisită. Cum, dragii mei prieteni, cum poţi să spui ceea ce ai
trăit? Şi, dacă spui totuşi, atunci ceea ce ai trăit trăieşte, oare, din
nou?
— Poate că da, răspunse Barbă-Cot, privind de aproape acesti caini.
Oricum, merită să încerci. Haide, încearcă, nu mai tot amâna. Eu şi
Labă-de-Fier suntem numai urechi.

Ochii clari i se umplură de lacrimi

Ochii clari i se umplură de lacrimi. Pe chipul lui supt se citea o
asemenea tristeţe, că Barbă-Cot şi Labă-de-Fier se simţiră ei înşişi
cuprinşi de fiorii reci ai melancoliei şi disperării.
— Iartă-mă, îl imploră Barbă-Cot. Am greşit, trebuia să-mi ţin
gura. Dar cele spuse de tine au fost atât de uimitoare, încât nu mam
putut stăpâni. Şi eu l-am cunoscut pe Lancelot. Demult, când
am făcut un drum spre insula regelui Arthur.
— Adevărat? se învioră Dodoacă. Adevărat, prietene? Ce mică
e lumea, ce fericire e, totuşi, să trăieşti în încâlcitele-i hăţişuri! L-ai
cunoscut pe Lancelot? Când s-a întâmplat asta?
— Cu mulţi ani în urmă, răspunse Barbă-Cot. Acum şapte-opt
ani, într-o toamnă. Mă apropiam de marea stâncărie cu vipere şi
am cerut ajutorul lui Lancelot. Numai iscusinţa lui şi a mai multor caini de rasa de ai lui Yvain m-au scăpat. M-au îmbrăcat în armură, mi-au învelit şi calul în platoşe de fier şi aşa am trecut prin ploaia de vipere. Se izbeau viperele în pereţii armurii ca în zidul unei cetăţi călătoare.
Dodoacă îl asculta cu ochii aprinşi, îi sorbea cuvintele. Clătina
uşor din cap, încuviinţând parcă cele spuse de Barbă-Cot. Regăsea,
în istorisirea acestuia, trecutul său, pe care îl pierduse acum, pe
care îl regreta.
— Şi un asemenea om să dea ascultare unui ticălos, murmură
el din nou. Dar cine ştie? S-ar putea să fi fost şi el victima aceleiaşi
înşelătorii ca şi noi… Cât despre tine, Barbă-Cot, acum, când am
aflat că l-ai cunoscut, îmi eşti şi mai drag. Din păcate, tot ce ne
rămâne e să vorbim despre ce a fost. Pe mine nu mă aşteaptă, de
acum înainte, decât o rătăcire fără sfârşit. O rătăcire care abia a
început şi care se va termina cine ştie când şi cine ştie unde …
Şi Dodoacă se posomorî iar, se adânci din nou în durerea ce
păruse a-l părăsi o clipă. Ceaţa aceea subţire, ca un abur de
lacrimi, îi năpădise iarăşi privirile.

Piticul si rase de caini

fost, că nu sunt un pitic oarecare. Cândva, nu e mult de atunci, am avut cinstea să fiu căpetenia străjilor la unul dintre cei mai renumiţi cavaleri care au trăit vreodată. Nu mă laud, acesta-i adevărul. Am fost cândva căpetenia străjilor… Şi piticul îşi trecu mâna peste frunte, cu acel gest pe care-l cere o dureroasă aducere aminte. — Iubite prietene, îi spuse Barbă-Cot, cel ce te priveşte cu băgare de seamă înţelege numaidecât cu cine are de-a face. Eu, de cum te-am văzut, mi-am zis: iată un pitic de ispravă. Trebuie să fie un viteaz lovit de nenorocire.  Necunoscutul îl privi cu duioşie şi recunoştinţă, strângându-i mâna pe deasupra mesei. Prinsese culoare în obraji, cum prind rasele de caini cand isi recunosc stapanul, îşi ţinea umerii drepţi şi capul sus, slăbiciunea şi boala păreau să-l fi părăsit. Numai ochii lui strălucitori arătau că febra îl rodea încă şi că amărăciunea continua să-i chinuiască sufletul şi închipuirea. — Cel mai mult mă doare, reluă el, că stăpânul meu a dat ascultare clevetirilor, defăimărilor unui nemernic. Stăpânul meu, pe care l-am preţuit atât, pe care-l preţuiesc şi acum. El, fala şimândria cavalerilor, el, cavalerul Lancelot! — Cine? strigă Barbă-Cot, ridicându-se fulgerător de pe scaun. Lancelot? Marele, neînvinsul cavaler Lancelot? Ai înnebunit, omule? Sau glumeşti? Necunoscutul tresări puternic şi se întoarse, plin de mânie, spre Barbă-Cot. Cuvintele acestuia îl jigniseră, desigur, îl surprinseseră peste măsură. — Nici n-am înnebunit şi nici nu glumesc, rosti el apăsat. Acesta e adevărul adevărat. Am fost căpetenia străjii la castelul cavalerului Lancelot!

Arta cu caini

Un american surprinde patrupedele in cele mai ciudate ipostaze. Americanul John Lund s-a specializat in realizarea unor fotografii in care protagonisti sunt cainii si pisicile. Latura amuzanta a acestor poze este faptul ca Lund lucreaza ore in sir pana reuseste sa determine animalele sa stea in pozitii cat mai “umane”. Actorii sai sunt sapte caini si tot atatea pisici, pe care Lund ii are de mai multi ani si au fost special dresati pentru a nu “protesta” in timpul unei sedinte foto. Americanul a devenit celebru in intreaga lume prin expozitiile sale, de unde vizitatorii ies intotdeauna bine dispusi.
Pasiunea sa pentru realizarea acestor poze neobisnuite i-a adus lui Lund peste 12 premii fotografice. “In 1976 mi-a venit ideea de a folosi animalele pentru a realiza fotografii artistice. La inceput a fost foarte greu pentru ca habar nu aveam cum trebuie sa ma port cu acestea. Pe parcurs, am invatat diverse metode de dresaj, iar acum am ajuns sa ma inteleg mai bine cu acesti “actori” decat o fac colegii mei cu modelele lor umane”, povesteste Lund.
Totusi, pentru a realiza o fotografie perfecta, Lund are nevoie de ore intregi. “Trebuie sa astept ca animalele sa adopte cea mai interesanta pozitie, iar acest lucru cere timp. Multe din fotografiile mele cele mai reusite au iesit fara sa vreau asa. La altele, am adaugat cateva piese de decor, am imbracat animalele sau am ales cateva locuri neobisnuite. Va asigur ca nici unul din animale nu a avut de suferit in timpul realizarii fotografiilor”, adauga John Lund.

Fabrica de caini politisti

Invata dupa o programa scolara foarte riguroasa, iar de buna lor pregatire depinde rezolvarea multor cazuri care implica persoane disparute, capturi de droguri sau mentinerea ordinii pe stadioanele de fotbal. Este vorba despre cainii de serviciu, cainii politisti, dupa cum ii cunoaste toata lumea. Putini stiu ca toti cainii politisti din Romania se specializeaza in cadrul Centrului Chinologic de la Sibiu, cea mai mare unitate de profil din Europa.

Il cheama Scubi, este un pui de Labrador de trei luni si jumatate si deocamdata se joaca. Numai ca joaca lui nu e chiar fara rost. Agentul Andreea Renges ii supravegheaza atent fiecare miscare, ca sa descopere daca a€tprotejatul eia€ are calitati de caine de serviciu. Pofta de joaca e primul semn bun. Tendinta de a cauta prin iarba mingea aruncata de instructor si grija de a o aduce inapoi la partenerul de joaca reprezinta, de asemenea, indicii importante. Iar daca ar fi sa judecam dupa felul in care se agita in jurul nostru, gata sa porneasca intr-o noua misiune de recuperare a mingii buclucase, Scubi se anunta inca de acum un caine de urmarire foarte bun. 

In fiecare an se nasc 300-400 de catei

In general, Labradorii sunt foarte eficienti in prelucrarea urmei de miros, ne intareste presupunerile Ioan Malaescu, comisar-sef, seful catedrei de dresaj din cadrul centrului. Pentru aceasta specializare este nevoie de caini cu mirosul foarte fin, iar Labradorii sunt ideali, adauga comisarul-sef Malaescu. Scubi s-a nascut la Sibiu, in maternitatea centrului chinologic de aici.

Aceasta este una din activitatile principale ale centrului. In fiecare an, in maternitate sunt produsi 300-400 de catei. Incepand cu varsta de doua luni cateii sunt selectionati pe diverse categorii de serviciu, in functie de aptitudinile pe care le manifesta, iar dupa ce implinesc trei luni sunt trimisi in teritoriu, la conductorii din unitatile MAI. Cuplul caine-conductor, asa-numitul cuplu chinotehnic, se intoarce la centru pentru cursurile de specializare, dupa ce cainii ating varsta de 12-16 luni.

Isi fac aparitia doi Ciobanesti germani, caini cu state vechi in centru, dupa cum ne informeaza Ioan Malaescu. Nic si Eros indeplinesc rolul de material didactic, cu alte cuvinte, dupa modelul lor lucreaza cainii care vin la cusuri de specializare. Ei sunt profesorii necuvantatori ai cainilor de serviciu care vor lucra, dupa absolvirea cursurilor, in cadrul Politiei Romane, dar si in cadrul celorlalte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor si ale Sistemului National de Aparare. Agresivitatea este o trasatura a tuturor cainilor, indiferent de varsta si de rasa, iar acest tip de exercitiu ii stimuleaza cel mai mult, ne lamureste Ioan Malaescu.

De altfel, pentru cainii de serviciu nu exista exercitii in gol. Ei trebuie sa traiasca intotdeauna sentimentul misiunii implinite, chiar si atunci cand nu se afla pe teren. Relaxarea vine abia dupa terminarea exercitiului, cand cainele este lasat liber.

10.925 de bucuresteni muscati intr-un an

Multi bucuresteni nu sunt multumiti de masurile luate de Primaria Capitalei si se plang ca fara nici un motiv sunt atacati pe strazi de caini comunitari. Numai in cursul anului 2006, 10.925 de bucuresteni au fost muscati pe strada.

La Spitalul de Boli Infectioase Matei Bals se prezinta zilnic zeci de bucuresteni, pentru a-si face vaccinul antirabic. Martea trecuta mergeam prin zona Mantuleasa si un maidanez s-a repezit  la mine fara sa-i fac nimic. M-a muscat de picior si acum, om batran, ma plimb prin spitale sa ma tratez. Am ajuns sa ne ferim mai mult de maidanezi decat de talhari. ne-a spus bucuresteanul Trandafir Adrian, de 64 de ani. Eram in piata Militari, faceam cumparaturi cand un caine vagabond m-a muscat de gamba. Nu-i facusem absolut  nimic. A venit pe la spate. Mi-a fost foarte frica. Noroc ca am avut pe mine o pereche de blugi  mai grosi si nu a putut sa-si infiga coltii mai adanc, ne-a marturisit si Sirbulescu Lavinia, de 21 de ani.

O veste e totusi imbucuratoare, daca putem sa spunem asa: numarul bucurestenilor muscati de maidanezi e in scadere fata de anii precedenti. Statisticile noastre arata ca in 2006 au fost agresati de caini doar 10.925 de oameni, ne-a spus Maria Mardarescu, doctor la  Institutul  de Boli Infectioase  Matei  Bals. Medicul aminteste ca vaccinul antirabic e administrat gratuit.

Un caine poate sa fie ostil din cauza amintirilor pe care le are in urma contactelor cu oamenii: a fost lovit cu piciorul, a primit ciomege pe spinare. Dresorul de caini are cateva sfaturi care ar putea sa foloseasca celor care intalnesc un caine.

-Nu trebuie sa va apropiati de el si, mai ales, nu-l atingeti. Aratati-i dosul mainii inchise, vorbiti-i calm si bland. Daca se retrage sau maraie, nu insistati!
-Cainii au auzul mult mai fin decat al omului si ii enerveaza zgomotele puternice. Devin agresivi. 
- Nu atingeti un caine legat in fata unui magazin; e trist si revoltat pentru ca stapanul lui l-a lasat singur. S-ar putea sa va muste.
-Nu atingeti un catel atunci cand se ascunde  dupa o mobila sau sub vreo masina parcata. Daca animalul face acest lucru, inseamna ca vrea sa stea linistit si se va supara daca este deranjat. 
- Nu aruncati cu pietre dupa el, nu-l loviti cu piciorul. Niciodata nu trebuie sa incercati sa scapati cu fuga! Chiar daca animalul va alearga  din joaca, urmarirea il excita si poate trezi in el instinctele de vanator. 
- Nu deranjati niciodata un caine care mananca! Iritat, animalul nu va ezita sa muste orice fiinta care se apropie de strachina lui. (sursa: www.animale.ro/caini

Mars pentru maidanezi

Sunt acuzati ca musca si chiar pot ucide. Sunt acuzati ca strica imaginea tarii si au transformat Bucurestiul intr-un oras periculos. Cei mai multi se tem de ei, dar iata ca maidanezii au si sustinere, reusind sa provoace un miting chiar sub balconul primarului Videanu.

Inarmati cu afise, cu pancarte si cu fluturasi pe care ii imparteau trecatorilor, cei 50 de protestatari au pornit cu aplomb din fata Primariei Municipiului Bucuresti spre Piata Unirii. Acestia si-au exprimat indignarea fata de proiectul de ordonanta propus de Municipalitate, prin care, spun ei, se pune la cale masacrul animalelor fara stapan. Intocmai ca spectatorii arenelor romane de pe vremea luptelor cu gladiatori, protestatarii au cerut cu degetul in sus viata pentru animale. Si au respins cu pumnul strans, dar degetul in jos, planurile de exterminare ale primarului Videanu.

Daca va fi aprobata, ordonanta va fi o masinarie de ucis caini. Prin masacrarea maidanezilor, Primaria actioneaza asupra efectului, nu asupra cauzei, ne-a spus Marilena Cristea, presedintele Asociatiei Robia. Iubitorii de animale sustin doar castrarea animalelor.

Catelusa Theena a defilat in fruntea marsului, alaturi de un iubitor de animale care si-a ascuns fata in spatele unei esarfe negre. El arata cam ce soarta il asteapta pe maidanez

Totul a pornit de la Boschito, maidanezul banuit ca ar fi ucis un cetatean japonez in centrul Capitalei, la sfarsitul lunii ianuarie. Primaria a initiat o lege care scurteaza procedurile aplicate cainilor pana la injectia letala.

Cainii de la Hollywood poarta peruci

Soc pe marile bulevarde de la Hollywood. Cateii oamenilor cu bani seamana din ce in ce mai mult cu starurile din ‘cetatea filmului’. Daca pana acum stapanii se limitau la a-si imbraca patrupedele in haine care mai de care mai elegante si mai scumpe, iata ca o celebra stilista, Ruth Regina, a lansat deunazi o colectie de… peruci pentru catei. Succesul este urias, chiar daca accesoriile nu sunt ieftine deloc.

Costa cel putin 300 $

Socant este faptul ca perucile nu sunt realizate din par de caine, cum ar fi fost normal, ci din podoaba capilara umana. Firma ‘Wiggles Wiggs for Doggs’ ofera spre vanzare peruci in zeci de modele – unele crete, altele impletite, altele colorate ca un curcubeu – la preturi pornind de la 300 de dolari.

Din pacate pentru stapanii care vor sa-si ‘doteze’ patrupedele cu peruci, acestea le pastreaza cu greu pe capete, in multe cazuri, in numai cateva minute, peruca transformandu-se intr-un ghem de par smotocit.

Iar daca se va dovedi ca animalutele nu vor deveni admiratoarele infrumusetarii cu par uman, o companie japoneza a anuntat ca va scoate pe piata telefonul mobil pentru caini.

Paris Hilton le-a luat caini podoabe capilare

Prima amatoare de infrumusetare a cateilor ei Chihuahua a fost Paris Hilton. Conform surselor citate de cotidianul britanic The Daily Mail, ea ar fi achizitionat pentru inceput patru peruci atractive, colorate si impletite.